in De citit

Strecurate prin tacamul sesiunii, mi-am gasit cateva activitati zilele astea, care m-au relaxat, dar m-au pus si foarte mult pe ganduri. Am vazut Zeitgeist Addendum, documentarul de care sunt sigur ca a auzit multa lume. Implicit si foarte rapid, partile lui mi-au adus aminte de 2 carti citite nu de mult, fiind vorba de Confesiunile unui asasin economic” de John Perkins si “Cercul care se inchide” de Barry Commoner, pe care vi le recomand cu incredere. Ma voi rezuma doar la cateva cuvinte despre prima carte.

 

Asasinii economici (AE) sunt profesionisti extrem de bine platiti care escocheaza tari din intreaga lume pentru sume ajungand la trilioane de dolari. Ei directioneaza bani de la Banca Mondiala, de la Agentia SUA pentru Dezvoltare Internationala (USAID), precum si de la alte organizatii de “ajutorare” straine catre seifurile corporatiilor gigant si buzunarele acelor catorva familii de bogatasi care controleaza resursele naturale ale planetei. Mijloacele de care uzeaza in acest scop variaza de la rapoartele financiare frauduloase, alegeri trucate, mita, santaj, ajungand pana la crima. Jocul lor dateaza de cand dateaza si imperiul, capatand insa noi si terifiante dimensiuni in actuala perioada a globalizarii.

„E cat se poate de firesc sa fiu la curent cu aceasta realitate, caci si eu personal am fost nici mai mult nici mai putin decat un astfel de AE”.

Aici, Perkins ne sugereaza ca in ziua de azi este mai multa sclavie decat a fost vreodata.

”Trebuie sa te intrebi, daca este un imperiu, cine este imparatul? In mod evident, presedintii SUA nu sunt imparati, imparat e cineva care nu e ales, nu are mandat limitat si nu raporteaza nimanui. Deci nu putem clasifica presedintii in acest mod, dar avem ceea ce consider a fi echivalentul imparatului. Este ceea ce eu numesc corporatocratie – un grup de indivizi care conduc cele mai mari corporatii si se comporta ca imparatii acestui imperiu.”

De ce s-a hotarat tipu asta dintr-o data sa ne spuna ce-a facut si ce-a fost toata viata lui? Cu siguranta a uimit multe persoane, decizia lui de confesiune a avut urmari importante la nivelul corporatiei de asasini si probabil a incurcat multe planuri, dar motivul a fost unul destul de simplu, pentru un om. Constiinta. Am gasit o definitie si la Nestian, care intamplator a abordat chiar subiectul asta. Eu as ajunge sa fac o legatura si cu primul meu post, legat de caracterul omului si as spune ca fara constiinta nu am supravietui intr-un mod sanatos. Vine momentul in care iti dai seama ca nu mai poti pastra doar pentru tine anumite lucruri care iti limiteaza interactiunea cu cei din jur. Prin confesiuni, marturisiri, dezvaluiri, ajungi foarte repede la o constiinta impacata, la o stare de bine si implicit la o schimbare prin care iti doresti ceva mai bun.

Am vazut filmul, am citit cartea, sunt de acord cu tot ce spun definitiile constiintei, dar nu prea stiu daca sa ma arunc intr-o certitudine legata de ceea ce spune Perkins. Ma gandesc ca s-ar putea ca el sa joace un rol impus de EI, cei de sus din acele corporatocratii de care ne povesteste si sa nu faca altceva decat sa ne “bucure” cu informatii gandite in asa fel incat sa constituie un plan de marturisiri credibile, o manipulare invizibila. Ori e asa cum presupun, ori este un om al naibii de bun astfel incat sa ne motiveze prin confesiunile lui, in care isi pune baza unei constiinte impacate. Una din doua

Comentarii

Comment