in Echilibru

Nu exista o dimineata mai buna decat una in care te trezesti la prima alarma, cu o putere calma de a te ridica din pat si cu un zambet hai hui la care nu vrei sa te gandesti de unde a aparut.

E ceva care te ia prin surprindere, dar care iti impune o speranta modica de a avea o zi mai buna ca cea de ieri.

Am alergat timp de vreo 2 saptamani intr-un labirint de optimism fara sa gasesc vreo motivare de a alege un traseu bun. Toate imi pareau intortocheate si ma incurcam. Traiam o stare care imi aduna un milion de ganduri, toate imprastiindu-se imediat. Vacanta, sarbatori, lene, chef lipsa, calatorii, bucurie, sperante, facultate, ganduri, decizii, ganduri, decizii.

Astazi mi-am format o ipoteza.

Pornind de la alarma de dimineata, la zeul bucatariei care preseaza bunatati intre doua felii de paine, la drumul pana la Romana pe jos si inapoi la acelasi sentiment trait dimineata. O ipoteza inconstienta, care m-a facut sa-mi dau seama ca atunci cand ajungi la o concluzie, la o decizie impacata, deja lasi in urma acel labirint.

E tare sentimentul asta.

Run Forest, run! Fugi pana cand ajungi la o concluzie in care crezi si apoi relaxeaza-te. E totul mai bine.

sursa featured image

Comentarii

Comment