in De citit

De cele mai multe ori apare o contradictie, iar in cele mai multe cazuri, fiecare persoana pretinde ca are dreptate.

Fara sa realizeze, se refera la diferite aspecte ale situatiei. Clasic, contradictia bineinteles ca nu respira salbatic si are nevoie de argumente pentru a erupe. Pana acum totul decurge normal. Aristotel trage cu arcul si ne loveste cu logica incluziunii/excluziunii (cu 23 de secole in urma, Grecia). Ne aduce aminte ca suntem o adunatura de trecut, umpluta de “sertare” in care ne formam din experientele trecute definitii, categorii, principii. Cand ne lovim de un lucru, judecam in ce sertar intra, cateodata atat de repede incat apare incertitudinea. Continuam, pentru ca nu poate fi jumatate inauntru si jumatate afara si nici in alta parte. Sertarul se inchide repede, arunca cu argumente si mecanismul se repeta in cercuri.

Pana cand?

Pana cand ne dam seama ca analizam, judecam si argumentam “ceea ce este”. “Ceea ce poate fi” este privit de departe, intr-o ceata dezvoltata si calma si este doar un alt aspect al gandirii, mai constructiv, mai creativ, mai greu de atins.

In multe culturi ale lumii (probabil chiar in majoritatea lor), discutiile in contradictoriu sunt considerate agresive, personale si neconstructive si mi-as dori sa percepem si noi lucrurile asa. Sunt, si observ ca suntem condusi din interiorul nostru sa supravietuim, sa ne aparam prezentul cu orice argument posibil, fara sa fie pretabil sau folositor. Devenim algoritmi care uita ca in realitate, un adevar care nu se vrea recunoscut, poate deveni avantajul pentru formarea unui program mai bun, de gandire in paralel.

Suntem peste tot cu dreptatea noastra, pana uitam firul povestii si ne straduim sa gasim motive intemeiate de a lasa pe maine, ceea ce poate fi azi. De multe ori incerc sa scap de acest cerc si sa aplic o gandire ce presupune conceperea pasului inainte. Un pas inainte spre intelegere, sau macar spre o discutie placuta. Insa, de multe ori sunt impacat cu discutii in contradictoriu, pentru ca este un dram de experienta care imi compune trecutul si din care invat de fiecare data altceva. E o provocare pentru curatenia si organizarea sertarelor.

Va recomand Gandirea Laterala, de Edward de Bono.

Comentarii

Comment

Webmentions

  • Cu ce rămânem dintr-o discutie

    […] Terminăm discuția. Ne bucurăm sau trecem rapid la următoarea. […]