in Startup-uri

Pe traseul de la identificarea unei oportunități și până la începerea unei afaceri, entuziasmul are un rol aparte. Este un “ghid” care are grijă de această călătorie. Suntem obișnuiți să auzim că nu destinația este cea mai importantă, ci călătoria. Însă, dacă entuziasmul care apare la un moment dat nu este transformat în acțiune, totul se dizolvă.

O situație concretă.


Am ajuns într-o seară în Springtime-ul de la Universitate. Era târziu, îmi comandasem o pizza și mi-am găsit o masă. Eram într-o perioadă destul de disperată, lucram la un startup de unul singur și aveam nevoie de o echipă, de 1-2 oameni cu care să fac treaba să meargă.

Nu căutam neapărat oameni cu multă experiență, ci mai degrabă oameni determinați să facă ceva.

Lângă mine, un gup de 4 persoane cam de vârsta mea, 3 tipi și o fată. Obligat de tonul un pic revoltat cu care discutau, mi-am îndreptat privirea către ei  și i-am ascultat o perioadă. Știu că mi s-a răcit și mâncarea, dar m-au făcut foarte curios cum discutau de job-urile lor de c**** și despre o posibilă afacere. Wow, asta-i prea de tot, oamenii aștia vor să schimbe ceva în viața lor acum la masa asta și eu sunt martor la tot ce se întâmplă. Nu prea aveau o idee clară de afacere, mai aduceau în dicuție alți antreprenori, dar entuziasmul lor se observa foarte bine.

Mi-am zis că nu am nimic de pierdut și mi-am tras un scaun la masa lor. Le-am spus că le apreciez entuziasmul și destul de repede am ajuns să purtăm o discuție relaxata, ei povestind de job-uri, eu de activitatea mea și tot felul de lucruri, cu același entuziasm. Am văzut că sunt oameni ok și le-am propus să ne întâlnim într-o zi să povestim mai multe despre proiectul în care eram implicat, poate îi va atrage și vor dori să colaborăm cumva.

Eh…din acel moment, entuziasmul lor am simțit cum se transformă. Imediat au apărut afirmații de genul “Da…dar eu am deja un job, nu cred că pot renunța la el”, altul “Bă, nu știu dacă mă pricep eu foarte bine la asta”.

Cumva, am încercat le dau încredere în ei și să le amintesc cum vorbeau de joburile lor “grozave”, iar în final am schimbat numere de telefon și a rămas că ne întâlnim.

Doar unul dintre ei a venit să povestim, însă tot entuziasmul din seara aia, s-a transformat într-o încercare de a mă convinge pe mine că job-ul lui e mai ok și nu ar risca pentru altceva.

Totul ok, ne-am strâns mâna și asta a fost. Însă treaba m-a pus pe gânduri.

Am pățit-o la rândul meu de multe ori să fiu foarte entuziasmat de ceva, de o idee, de un plan, dar imediat după, să fiu la fel, cu un calm idiot de neînțeles.

Entuziasmul e o pastilă cu efect de câteva ore, nu este un remediu complet. Nu este ceea ce ai nevoie pentru a transforma o idee în oportunitate și mai târziu într-o afacere profitabilă. Entuziasmul este doar un semn că trebuie să acționezi în acel moment, iar semnele astea trebuie manevrate cu viteză și hotărâre.

 

“A good plan violently executed now is better than a perfect plan next week.”

 

Cred că entuziasmul într-un startup sau în orice alt context, are importanță doar dacă este transformat în acțiune. Dacă ești impresionat de o idee ce a apărut acum, nu te lăuda la toată lumea că o să faci aia și aia, ci începe să faci ceva cu ea. Ai nevoie de viteză! Sparge planul în taskuri mici de la care să te alimentezi zilnic cu un dram de entuziasm și să poți avea continuitate.

De persoanele pe care le-am întâlnit în acea seară nu mai știu nimic. Ce am învățat eu din experiența asta este că dacă ești entuziasmat și nu faci nimic în privința asta, înseamnă că ești doar bine dispus pe moment. 🙂

Comentarii

Comment

Webmentions

  • Câteva lecții după primele 8 luni de startup - Tudor Iacob

    […] entuziasm am mai scris aici în urmă cu 5 ani. Ai nevoie și de el, dar mai mult, ai nevoie de consecvență. De treziri […]

  • Sceptici

    […] nu va funcționa. Pe termen lung, se va juca cu încrederea pe care o avem în noi, iar ideea și entuziasmul inițial vor fi […]

  • Suntem invincibili

    […] lor. Sunt oameni cu ambitie care lucreaza fiecare la cel putin un proiect personal, sa arate ca acum pot face lucruri marete, sa se autodepaseasca si sa invete din greseli. Oamenii astia ma fac […]

  • Ce am invatat de la 2 roti

    […] Multe proiecte in care am fost implicat, le-am impotmolit. Motivatia de a face ceva nu este suficienta. Entuziasmul de la inceput nu este suficient. […]