in Educatie

Sportul în general, de echipă sau nu, are multe lecții de oferit. E despre limite, concentrare și disciplină. Weekendul ăsta, am avut ca profesor bicicleta.

Într-o sâmbătă cu răsăritul agățat de tren, am ajuns pe platoul Muscel, acolo unde urma să înceapă prima mea competiție de MTB. S-a întâmplat la Câmpina și a fost o acțiune caritabilă pentru copii cu autism. Fiind obișnuit cu sportul de mic și având ceva experiență pe dealurile de acasă din Piatra Neamț, am vrut o provocare și am ales cel mai dificil traseu din cele disponibile, 32 de km si 1400m diferență de nivel însumată.

M-am aliniat la start alături de alți sportivi de performanță sau amatori, dar evident mai pregătiți și cu biciclete evident mai bune, urmând să aflu după primii 2 km că habar n-aveam în ce m-am băgat. Pe întregul traseu am avut parte de o luptă, atât cu fiecare mușchi din corp care urla de durere, cât și cu fiecare impuls rațional care-mi spunea că e mai bine să renunț.

Traseul a avut coborâri în viteză prin pădure și pe șosea, pante uneori de 30-40%, nisip, pietriș, cărări înguste. Unii care au experiență în astfel de competiții probabil privesc altfel lucrurile, e firesc. Pentru mine însă, fiecare bucată de traseu m-a învățat ceva, lecții care mi-am dat seama că se aplică și în alte activități:

1. Orice ar fi, nu renunța niciodată și fă tot ce poți pentru a finaliza ceva.

Primii 10 km nu au însemnat nimic altceva decât o discuție contradictorie cu mine însumi, spunându-mi că e un traseu nepotrivit, că m-aș putea accidenta, că ar fi penibil să leșin pe aici și ar fi mai bine să o iau încet pe lângă bicicletă. Pe de altă parte, știam că dacă fac asta, aș anula provocarea și aș încheia ziua cu un gust amar, neîmplinit. Am ignorat omul rațional din mine și am continuat discuția doar cu un luptător care îmi spunea constant că pot fi în stare de mai mult. A fost cel mai important pas pentru a continua.

2. Disciplina este mai importantă decât motivația.

Multe proiecte în care am fost implicat, le-am împotmolit. Motivația de a face ceva nu este suficientă. Entuziasmul de la început nu este suficient.

Competiția am luat-o cu același entuziasm prezent în orice alt proiect, însă fără să-mi dau seama, am adăugat disciplina. Dacă în ultimele 3 săptămâni nu mă antrenam constant, finalizarea ar fi fost mult mai grea, poate inexistentă.

Alimentația pe care am avut-o înaintea și în timpul competiției au contat foarte mult și este tot o formă de disciplină extrem de importantă în orice zi. După punctele de alimentare de pe traseu, fiecare bucată de glucoză, felie de măr sau lămâie și paharul cu apă mă făceau să conștientizez cât de important este ce intră în corpul meu. Eram energizat instant și simțeam cum fiecare fibră și vitamină lucrează pentru corpul meu. Un antrenament și o alimentație disciplinată contează mai mult decât orice alta motivație.

Un articol interesant despre disciplină găsești aici.

3. Nu subestima sau supraestima niciodată competitorii tăi.

Cu încă 140 de oameni pe acelasi traseu, e ușor să te lași influențat de depășiri. Important este să fii conștient că acțiunile tale sunt mai importante decât ale celorlalți și să te concentrezi pe asta. Unii fac pană, alții își rup lanțul sau mai rău, cad. Orice se poate întâmpla. Mă gândeam de multe ori pe traseu că cei din fața mea sunt mai buni sau că eu sunt mai bun decât alții rămași în urmă. Nu mă ajuta cu nimic. Ideea este să te concentrezi pe scopul tău, nu pe al celuia de lângă tine.

4. Corpul tău este capabil de mai mult decât crezi.

După ce în primii 10 km mi-am găsit concentrarea și atitudinea potrivită pentru finalizare, restul traseului m-am bucurat de coborâri cu 60 km/h, de urcări intense sau de ocolit pietre și rădăcini, lucruri de care habar n-aveam că le pot face la nivelul ăla. Corpul meu îmi dădea semne că vrea mai mult ca oricând să ajungă la linia de sosire. Am realizat că experiențele noi pe care acceptăm să le avem ne pot învăța mai multe despre limite și ne provoacă mai mult.

M-am grăbit să prind trenul înapoi spre București și nu am aflat timpul în care am terminat cursa, însă pentru prima experiență, nici nu contează. Important este că a fost extrem de bine și că îmi doresc mai mult.

Update: locul 65 în clasamentul general la masculin avansați.

Știu că intensitatea lecțiilor de mai sus este diferită pentru fiecare, însă cred foarte mult că sportul oferă ceva aparte. Te face mai puternic, mai disciplinat și te obligă să afli mai multe despre tine însuți.

Felicitări organizatorilor pentru crearea tuturor condițiilor pentru desfășurarea acestei competiții caritabile. Data viitoare nu o să ratez nici Pasta Party. Aici găsești mai multe imagini de la Câmpina Open MTB – Race for autism.

 

Comentarii

Comment